The Digital Darkroom

Toata treaba a inceput intr-o dimineatza cand am fost trezit din somn de urmatorul telefon: Bah mergi la Paris? Iau telefonul de la ureche ma uit sa vad cine ma suna si mai intreb odata: ce ai zis mah? Zi ma, mergi la Paris? Am o scurta ezitare dupa care zic: Da ma merg! inchid si imi continui somnul…probabil ca inca nu imi dadusem seama ce ma intrebase si nici ce am raspuns.
Nu pot sa spun ca m-a impresionat foarte mult acest oras. Nici pe departe nu a fost acelasi shoc pe care l-am avut cand am fost in Chicago. Intr-adevar e cu totul altceva. De la strazi imense la stradutze mici si agomerate, pline de scuteristi sinucigasi care sareau din stanga si din dreapta mai rau ca lacustele. Desi toata lumea era agiata se circula. In 5 zile am reusit sa facem 800Km, da, in Paris Unul dintre lucrurile care m-au amuzat cel mai tare a fost faptul ca la fiecare ‘bulangerie’, unde evident nu stateau bulangii, era destul de multa lume la intrare, nu ca s-ar fi inghesuit sa intre ci ca sa fumeze. Da domle, la ei nu se mai fumeaza in locuri publice. Dar pe strada da!!!. Pe Shampselizeu, mai nou, e la moda stinsul tigarii pe jos, cu varful piciorului sau fumaul pe terasa ca la birtu lu’ nea Gigi. Se scumeaza si se arunca chistoacele pe jos…simplu si practic…Parisul vech,i arata cat de mult au ’subpt’ francezii toate coloniile cucerite. Cladiri mari cu o arhitectura incarcata, poduri peste Sena cu statui poleite cu aur, chestii asa, de bun gust, ca da bine…Nationalisti pana in panzele albe, care habar nu au sa vorbeasca Engleza, se chinuie sa inteleaga ce tot bolborosesti tu acolo in engleza repetand ca fraierul intrebarea de 2 -3 ori ca intr-un final sa iti raspunda sec: Je ne comprends pas!!! Si la ei ca si la noi ‘mezerie’ peste tot, ca doar ‘e’ si ei francofoni. In concluzie ‘A Pari’ dupa cum zicea Costin, 80% din timp, soferul nostru, e frumos. PUNCT!!
Partea frumoasa…in curand!