The Digital Darkroom

Prin trafic….

Cum tot am mers cu masina dimineata am vazut fel si fel de lume? de la mosi si babe de ii astepta moartea la urmatorul semafor pana la adolescenti de abia se vad la volan, fiecare facand altceva in afara de a conduce. Ba citeau ziarul ba un make-up ba stiu eu ce. Sa te fereasca sfantu sa fii al doilea la semafor si in fata ta sa ai o tanti care is face make-up-ul, poti sa clacsonezi pana iti raguseste clacsonul ca ea nu se misca pana nu isi strange toate acareturile, desi lumina galbena, evident dupa cea verde, incepe sa pulseze. La un moment dat am inceput sa ma obijnuiesc cu aceasta idee de a lasa condusul pe planul al doilea pana cand am ajuns sa imi fac cruce cu mana stanga: O domana cam de 35-40 de ani intr-un daraboi de masina, conducea, intr-o mana avea lipstick-ul in cealalta avea oglinda, telefonul la ureche sprijinit de umar iar volanul care de altfel ar fi trebuit sa fie tinut cu 2 mani il prijinea doar un cot…..la inceput am inceput sa rad dupa care m-a apucat groaza…..Slava domnului ca strazile sunt drepte ca dunga de la pantaloni ca de nu era jale!!!!

Tot mergand prin magazine, mici, mari, cu preturi pentru toata lumea, am observat ca se strica banii pe haine fara bun simt. E reducere, se cumpara nu conteaza daca nu se va purta haina resprectiva, ea se cumpara. Ciudat mi s-a parut atunci cand o tanti deprimata cu un pachet de servetele in mana, ca sa se descarce nervos punea in cos ce ii intra in mana, din pacate nu am mai stat sa vad cat de lunga a fost chitanta si cate zerouri avea.

Daca mergi cu odrasla la cumparaturi sa te tii fericire….ori cumperi, ori te faci de rusine, ori esti bazat ca ai copilu educat…..cateodata e interesant sa vezi cate un show dinasta cu batut din picioare, mai un tavalit pe jos, mai un zbierat depinde de la copil la copil…care se termina cu un big smile victorios ori cu un sprint pana la primul exit.

Chicago Air and Water show…

Eu nu mai comentez nimic….

For more picture from this event just CLICK HERE

The Buckingham fountain

Construita in 1927, de Kate Buckingham in memoria fratelui sau, aceasta fantana este unul dintre cele mai semnificative simboluri ale orasului Chicago si este dirijata de un compuer in Atlanta. De ce acoloea nu stiu. Oricum stiu ca aparea in genericul serialului Familia Bundy

O tura pe centru…

In Romania toata lumea se plange de drumuri. Ca sunt pline de gropi carute tractoare si alte acareturi care incurca treburile. Uite ca si aici drumurile se aseamana cu cele din Romania doar prin simplul motiv ca sunt foarte proaste. E o oarecare asemare cu autostrada Bucuresti-Pitesti din pucnt de vedere al calitatii, (din cate stiu eu parca de americani e facuta). Ocolesti o groapa si dai intr-un crater si cam atat, carutele lipsesc cu desavarsire, poate la muzeu ai ocazia sa vezi asa ceva, tractoare nici atat, doar poate un biciclist mai fasnet. Pe jos nu ai sa vezi zebra ci doar 2 dungi peste care s-ar putea sa treci nefiind invatat cu asa ceva si dai sa te opresti dincolo de intersectie, din purul instinct de a te uitat la semafor prin partea afumata a pabrizului. Dar inainte de a ajunge in intresectie te piezi pentru ca in fata ai 4 semafoare si nu vei sti la care sa te uiti mai intai, toate la fel de mari ca si restul lucrurilor de pe aici, puse in toata prin toata intresectia, probabil ca aveau prea multe becuri si nu stiau ce sa faca cu ele. La trecerea pentru pietoni culoare verde yok!!! Ei sunt cu alb(ma mir cum de nu au facut negri gura pa acum). Dar inca nu e prea tarziu…..

Aici e cam problema pe cine pozezi….ba cateodata si la cine te uiti. Cum v-ar suna vou replica asta:’Nu te mai uita asa ca acum scoate pistolu’….

Chicago Tall ship….

Daca esti claustrofob atunci muta-te in America pt ca aici nimic nu ti se va parea mic. Strazile sunt atat de mari incat cateodata iti trebuie un binoclu sa vezi daca s-a facut verde. Aici nu exista stradute, mai dupa bloc, mai printr-un gang, una alta, nimic…o strada cu sens unic aici, e cat una cu doua la noi….oricum cam tot aia e, la ce balene de masini au. Casele ca sa nu le zic ‘casoaie’ sunt pe masura. Te poti plimba linistit cu un Tico de la frigider pana la ghiuveta dupa care o dai roata dupa masa de 12 persoane, ca sa o parchezi in living, in caz ca vrei sa mergi pana la buda. Daca mai esti si obsedat cu ‘sugar free’ sau ‘diet’ atunci ti-ai gasit raiul…..de care te vei dezvata repede pentru un altul deoarece s-ar putea sa mori de caldura, daca nu ai aer conditionat. Ma mir cum de nu gasesti la mall haine cu climatronic, o bizonica ceva , poate vrei naibii sa ai in papuci 23 de grade si dupa ceafa 21, da ma rog, mimic nu-i exclus!

Drumul…

25 iulie dimineata. Tentat sa merg la sosiri in loc de plecari, din obisnuinta, ma urcai in avion spre Franta unde dupa 4 ore trebuia sa iau avionul spre Chicago.
Fascinat de privelistea care se vedea prin hubloul murdar, scot repede aparatul sa fac o poza, desi nu aveam voie, deoarece ‘beaca’ de la seat belt era aprinsa…..lipesc aparatul de geam dau sa fac poza si surpriza!!!! card yok, era in laptop, care la randul lui era acasa, la 300 de km…..in gandul meu: sa te tii distractie, daca nici nu am plecat bine de acasa si am uitat ceva atat de important…..ma oftic eu 5 min, imi trece iar imi aduc aminte, ma mai oftic 5, iar imi trece, in fine ma potolesc. Ajung in Franta la Charles de Gaulle, undeva pe la ora 10.35. Inainte sa plec, am auzit multe reprosuri aduse aeroportului dar pe care nu prea le-am luat in seama…..mai bine o faceam…..cum domle’ sa mergi cu RATB-u prin aeroport, sa stai la semafor sa treaca avionu sau trocariciu incarcat ochi de bagaje…..si ca sa ajungi de la terminatul B la C sa treci mai intai pe la E, F si D……ai naibi francezi cu toata braza lor, ca numai asta aveau la duty free a si parfumuri….De designgu aeroportului nu mai zic….al nostru Henri Coanda e lux….nu tu o mana de var, un finisaj mic acolo…nimic!!. Au pus tavanu, toate geamurile si gata, ajunge!…..Veni ora imbarcarii….coada ca la paine. Se pleaca frumos prin tub dinala pana cand dead end….te uiti in stanga te uiti in dreapta avionu lipsea….ma sa fiu….cand am vazut dupa colt o scara. Cobor si mare imi fu uimirea cand vad un 331 in fata ochilor?!?! Poftim?!?!M-am urcat, ca ce era sa fac si dai iar o tura prin chicanele alea de pe aeroport de iti blestemai toate zilele daca incercai sa bei o cafea in el. Ajung intreg si nevataat in Chicago cu toate ca drumul aducea putin a autostrada Bucuresti Pitesti, macar a fost palpitant…..si ce imi vad ochii..coada domle’ coada. De data asta nu ca la paine! aia e mica…..Ca la farmacie !!!!!!! Nu stiu cum s-a nimerit da mai venisera vreo 3 avione de vreo cateva sute de persoane si toate trebuiau sa treaca pe ca control pasapoarte…..asta e…se mai intampla…..